Natiunea lupilor-Cap.VI-Chemarea strabunilor

Raspopitul intra jovial in biroul Legionarului care il intimpina pleostit, cu niste cearcane cit toate zilele.Isi strinsera ferm mainile si se studiara in tacere.Popa cel parat era un betiv notoriu, fan al stabilimentelor coanei Udrea si ii altoia cu iataganul din te miri ce pe enoriasii care o luau pe “calea gresita”.In urma cu 2 luni starnise un adevarat val de indignare in media scotindu-l in suturi pe Basescu beat din carciuma, dupa care ii pusese patrafirul in cap si s-a apucat sa-l spovedeasca cu latul iataganului in mijlocul strazii.
Legionarul in schimb era un om straniu care avea rara calitate de a-I face pe oameni sa-l urmeze si in iad iar in momentele limita degaja o forta si o incredere pe care Raspopitul era convins ca le mostenise de la strabuni si le dezvoltase in creierul muntilor unde crescuse intr-un sat vechi plin de legende si rupt de lumea moderna.Se zvonea ca pe linie materna s-ar trage din Burebista si pe linie paterna din Basarabi.
- Popo de o saptamana visez un lup mare alb iar niste razboinici cu sabii indoite in varf, condusi de niste preoti ma imping pe un piedestal la un fel de judecata, dupa care dihania aia ma sfasie nemilos… Mi-a venit ceasu’?
Raspopitul isi aduse aminte de vechile legende, il trecu un fior pe sira spinarii si ramase ganditor.
- Maria Ta, spuse intr-un sfarsit, cred ca trebuie sa mergem la Sarmisegetuza.Acolo este un punct de convergenta energetica si cred ca o sa afli toate raspunsurile.