Elogiul nebuniei-1

Conducatorii nu sînt, cel mai adesea, oameni de gîndire, ci oameni de actiune. Ei sînt putin clarvazatori şi nici nu ar putea fi, clarviziunea ducînd în genere la
îndoiala şi la inactiune. Conducatorii de multimi se recruteaza mai ales dintre nevrotici, dintre anxioşi, dintre semialienatii ce se afla în pragul nebuniei.
Oricît de absurd ar fi ideea pe care ei o apara sau scopul pe care îl urmaresc,
rationamentul lor slabeşte în fata convingerii care îi anima. Dispretul şi
persecutiile nu fac decît sa îi întarite şi mai mult. Interes personal, familie, totul este sacrificat. Chiar instinctul de conservare se anuleaza la ei, în aşa masura încît singura recompensa pe care ei o cer adesea este martirajul.
Intensitatea credintei confera vorbelor lor o mare putere de sugestie. Multimea asculta totdeauna de omul înzestrat cu o vointa puternica . Indivizii reuniti în
multime, pierzîndu-şi orice vointa, ei se îndreapta din instinct spre acela care
are una.
Popoarele nu au dus niciodata lipsa de conducatori, dar nu toti au, se întelege,
convingerile puternice care îi caracterizeaza pe apostoli. Aceştia sînt adesea
retori subtili, care nu urmaresc decît interesele lor personale şi cauta să
convinga prin flatarea instinctelor josnice. Influenta pe care ei o exercita în
felul acesta ramîne totdeauna efemer .

Apartine lui Gustave Le Bon –Psihologia maselor