Ce rost are?

Atacul de la mall dat de mardeiasi lui basescu asupra jurnalistului m-a oripilat si mi-a adus aminte de doi oameni in situatii oarecum similare.Unul era Coposu, locuia in zona Unirii iar in ’90 au venit minerii la el acasa indrumati de securisti si i-au scris mascari pe peretii casei.Doi tineri, din vecini, dupa ce au plecat minerii s-au apucat sa curete peretii lui domnu Coposu.Brusc, minerii s-au intors si i-au luat cu maciucile pe tineri.Astia ca sa se apere le-au zis: “Curatam locul ca sa scriem noi o lozinca asa cum ii trebuie tradatorului asta”.Coposu era in casa, statea in fotoliu si isi fuma una din tigarile alea ale lui lungi, albe cu geamul intredeschis si auzea ce vorbeau minerii cu tinerii afara.Cand i-a auzit pe tineri a zambit amar si si-a pironit privirea in gol.La ce se gandea toata ziua habar n-am sau poate la viata aia amarata a lui irosita prin puscarii.Pentru ce?Inca n-am inteles.Mai tarziu a ajuns la putere si a facut rahatu praf, tot “oamenii noi”, cu origini sanatoase de la tara, din sate cu CAP-uri puternice, cum erau alea din basarabi, plescoi, crevenicu sau rachitele, ai societatii comuniste au fost victoriosi.A murit trist saracu domn Coposu.Celalalt era Petru Popescu, un scriitor de succes pe vremea comunistilor, ferm convins ca prin scrisul lui poate schimba si revolutiona societatea.La un moment dat era pe cai mari, se combinase cu Zoe Ceausescu.Cand si-a dat seama ca nu poate sa scrie tot ce-I trece prin cap a fugit in America si scriitor de succes a fost si acolo.Dupa 30 de ani a recunosc ut ca scrisul nu poate schimba nimic nici in comunism nici in capitalism.
Vazand ce a patit jurnalistul stau si ma intreb: Ce rost are sa te pisi contra vantului ca si asa nu foloseste la nimic?